Migrenele sunt printre cele mai grave dureri debilitante cu care se poate face față. Se poate prezenta ca o durere fulgerătoare care este localizată într-un anumit punct al capului sau ca o durere surdă care persistă și nu dispare. Migrena îngreunează trecerea zilei, limitează capacitatea de a se concentra asupra muncii sau sarcinilor, împiedică mersul la muncă, distracția, îndeplinirea responsabilităților sau planurile prestabilite.
Migrena afectează un miliard de oameni din întreaga lume și poate afecta bărbați, femei și chiar copii. Este unul dintre cele mai frecvente simptome neurologice; afecteaza aproximativ 86% din populatie cel putin o data in viata si reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze de acces in camera de urgenta sau de solicitare a unei vizite neurologice. Cele mai frecvente două forme sunt cefaleea tensională și migrena; există și alte forme de cefalee, cum ar fi cefaleea în cluster, nevralgia trigemenului și cefaleea autonom-trigemenă, care sunt mai rare.
Cefaleea tensionala se caracterizeaza prin prezenta unei dureri usoare-moderate, deseori difuza pe tot craniul cu caracter constrictiv (ca un viciu care strange capul); este adesea asociată cu tensiunea mușchilor cervicali și are o durată variabilă de la câteva ore până la o săptămână; există factori declanșatori precum stresul, alcoolul, anumite alimente și ciclul menstrual.
Formele episodice de cefalee și migrenă răspund adesea la terapia medicamentoasă. În formele frecvente și cronice, pe lângă o terapie de atac pentru faza acută, este necesară înființarea unei terapii preventive care să fie luată zilnic pentru a scădea frecvența și intensitatea atacurilor și pentru a scădea consumul de anti- inflamatorii/calmante care au efecte secundare severe atunci când sunt utilizate în mod cronic. Chiar și medicamentele preventive (antidepresive triciclice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu etc.) au efecte secundare care limitează adesea utilizarea (de exemplu, creșterea în greutate, tulburări sexuale etc.).
Migrenele sunt mai mult decât durerea de cap obișnuită, deoarece au simptome proprii. Pot avea două faze: prodromală și postdromală.
Faza prodromala apare chiar înainte de apariția migrenei. Se percepe o durere moderată-severă, care este însoțită de greață, vărsături, fono-fotofobie, afectează de obicei doar o parte a capului, are un caracter înjunghiător sau lovind și interferează cu desfășurarea activităților zilnice normale (pacientul trebuie adesea să rămână în pat pe durata atacului). Durata variază de la câteva ore până la 3 zile dacă nu este tratată corespunzător.
În unele cazuri, migrena este precedată de o „aura”, adică o procesiune de simptome vizuale (cele mai frecvente), simptome senzoriale și motorii care preced apariția durerii de cap cu aproximativ jumătate de oră și care reflectă „depresia de răspândire corticală”, o undă de depolarizare neuronală care se propagă în scoarța cerebrală în direcția posterior-anterior. Aceasta este cea mai intensă parte a unui atac de migrenă și este cea mai dureroasă, în funcție de persoană și de simptomele acesteia.
Faza postdromală: odată ajunsă la faza postdromică, te poți simți euforic, chiar fericit, în alte cazuri te poți simți epuizat și epuizat. În timp ce simptomele care declanșează atacul de migrenă par să dispară, o durere de cap surdă poate persista. Ambele forme pot fi episodice sau frecvente (până la 10 zile de cefalee într-o lună) sau cronice (cel puțin 15 zile de cefalee pe lună).
Există o componentă genetică prin care mai multe persoane din aceeași familie suferă adesea de dureri de cap. Sub toate formele de migrenă și cefalee cronică/frecventă există o „sensibilizare” a căilor de transmitere a durerii, prin care neuronii devin mai sensibili și mai sensibili la stimuli dureroși și nedureroși.
Acest proces afectează receptorii periferici, căile ascendente, responsabile de transmiterea căilor durerii de la periferie la cortexul cerebral, și căile descendente, responsabile de răspunsurile neuronale de la cortex la structurile periferice la stimulul dureros. Mai mult, acest proces afectează și neuronii aparținând sistemului limbic implicați în componentele emoționale ale durerii (durerea cronică este adesea asociată cu depresia).
Printre terapiile non-farmacologice pentru formele cronice/frecvente de cefalee și migrenă, TMS a demonstrat o eficacitate ridicată (nivel de evidență I) în studiile clinice la scară largă. De fapt, s-a văzut că la majoritatea pacienților, tratamentul cu TMS (protocoale diferite) s-a dovedit a fi superior placebo și comparabil cu medicamentele tradiționale în reducerea frecvenței și intensității atacurilor. Față de alte patologii tratate cu TMS, acțiunea asupra durerii este destul de rapidă și necesită aproximativ 8-10 ședințe consecutive pentru a-și face efectul. Dupa aceasta perioada sedintele sunt distantate si personalizate pe pacient pentru a gasi o frecventa minima care sa garanteze mentinerea rezultatului.
Protocolul este rapid (aproximativ 10 minute) și nedureros. Pacientul care dorește să se supună tratamentului trebuie să dețină deja documentația care exclude formele secundare de cefalee (de obicei o vizită neurologică și un examen radiologic-CT sau rezonanță magnetică) care va fi examinat de medicul specialist neurolog. După vizita neurologică, pacientul va fi rugat să completeze un jurnal de cefalee pe tot parcursul tratamentului pentru a evalua eficacitatea terapiei. Tratamentul poate fi practicat atât în cazul în care pacientul urmează deja terapie preventivă, cât și în absența terapiei.
© Toate drepturile rezervate Agata Holistic Therapy